Asociatie caritabila crestina
Prezentarea Asociatiei Pro Vita pentru nascuti si nenascuti
Casa celor 219 copii sarmani
Pe un drum laturalnic din satul prahovean Valea Screzii, se inlantuie un sir de 13 case cu doua niveluri, falnice ca niste vile, iar in capat, o bisericuta de lemn.
E ajunul Craciunului. In casa de langa paraclis e cald si miroase a brad. La etaj se aude zarva mare, chiote si strigate de copii. Intr-o camera cu pereti pictati cu scene din poveste, cu zeci de jucarii de plus, asezate in ordine, cativa copii se inghesuie sa desfaca un sac plin cu daruri.
Copiii stiu ca sunt aduse de Mos Craciun, care sta catarat de cerdacul casei lor, cu un sac mare in spate, gata sa se strecoare pe fereastra, la venirea serii. Deodata, in camera de joaca apare un preot ca de 48 de ani, cu barba lunga si neagra, cu plete de calugar, imbracat in reverenda si cu fes pe cap. Cand il vad, copiii alearga la el, topaind si chiuind bucurosi. Toti il stiu de “tata”.
Parintele Nicolae Tanase i-a adunat pe toti aici, la Valea Screzii- 219 copii, unii adusi de proprii parinti, a caror situatie materiala, extrem de dificila, nu le permite sa se ocupe de cresterea lor, altii sunt copii salvati de la avort si nedoriti de parinti, iar altii sunt copii luati de pe strada. Aici si-au gasit adapostul si tineri de 25-26 de ani, care odata cu implinirea majoratului au fost dati afara din orfelinate, dar si mame ramase pe drumuri, care nu au gasit intelegere si sprijin in propriile familii. O casa a celor sarmani, pentru care statul nu a gasit solutii. O familie neobisnuit de mare, in care toti au gasit dragoste, mangaiere, intelegere si ingaduinta. O parte din copii sunt incredintati catorva familii din satul vecin, Valea Plopului, care s-au oferit sa aiba grija de cate unu-doi copii, pana ce parintii acestora isi vor rezolva problemele si ii vor lua acasa. Iar daca acest lucru nu se va intampla, sunt pregatiti sa-i creasca alaturi de proprii lor copii. Au spus ca “unde mananca opt guri mai au loc inca doua”. Doar sa faca si ei o fapta buna in fata lui Dumnezeu. Iar parintele Nicolae are o vorba:”Dragostea si milostenia sa nu aiba margini!”
Un suflet, o poveste
Fiecare copil, fiecare mama cu povestea sa. Livia M. din Maramures, o tanara de 21 de ani cu bucle blonde, ochi albastri, zvelta si frumos legata, este eleva in clasa a XI-a la Liceul Economic din Valenii de Munte, specializare Agroturism. In urma cu trei ani a inceput liceul in Baia-Mare, sectia Contabilitate. Tatal ei nu a acceptat ideea ca fata sa mai piarda vremea cu studiile si i-a interzis sa mai mearga la scoala. La scurta vreme, Livia s-a imprietenit cu un baiat din satul vecin. Intr-o zi, tanara i-a dat vestea ca va fi tata, dar acesta i-a spus ca nu isi doreste copilul. Parintilor nu a indraznit sa le spuna despre copil, asa ca a inceput sa mearga pe la manastiri, sa ceara ajutor de la Dumnezeu. I-a incredintat taina fratelui sau, Florin, care a inteles-o si a inceput sa intrebe in stanga si in dreapta, doar va gasi o cale sa isi puna sora la adapost pana va aduce pe lume copilul. Florin s-a opus total avortului. Asa a aflat de la un preot din Iasi de parintele Tanase si de asezamantul de la Valea Screzii, unde isi poate gasi scaparea orice copil nedorit si orice mama prigonita. A venit imediat aici, anul trecut, dupa Pasti. Dupa vreo doua luni a nascut o fetita, careia i-a pus numele Florina, dupa fratele sau, care murise de cancer la cei 18 ani, cu o saptamana inainte ca Livia sa nasca si la inmormantarea caruia nu putuse ajunge. Datorita lui Florin, acum Livia si fetita aveau o casa, mancare, imbracaminte, dar mai ales caldura sufletesca si intelegere, adica o familie.
Asezamintele asociatiei Pro Vita
Din 1994, cand a infiintat Asociatia Pro Vita, parintele N.Tanase a izbutit sa ridice treisprezece case, crescute una langa alta, ca ciupercile in pepiniera. Deoparte, drumul e strajuit de un deal, pe care se vede o bisericuta de lemn si o cruce luminata in timpul noptii, iar de cealalta parte se vad alte dealuri impadurite. In prezent doar patru case sunt fuctionale, celelalte nefiind finalizate. Acest complex, care seamana de-a deptrul cu o tabara, are loc de joaca, cu leagane si tobogane, o farmacie, dispensar, brutarie, o gospodarie cu 300 de oi si 15 vaci si un mic paraclis, in care copii se aduna duminica la slujba.
Copiii si scoala
In tabara din Valea Screzii, fiecare copil invata cate ceva. Vreo 18 copii urmeaza scoala generala in sat, iar cei de liceu merg la Valenii de Munte. Florentina este eleva in clasa a X- a, la Seminarul Teologic Pasarea din comuna Bragadiru, la cativa km de Bucuresti. Are o conduita atenta, decenta si o exprimare ingrijita. A venit la parintele Tanase in urma cu 11 ani. Mama ei locuieste in Brasov, in conditii grele, motiv pentru care femeia a mai adus aici alti doi copii. Acasa au mai ramas patru frati mai mari, care si-au gasit un loc de munca. Florentina isi viziteaza uneori mama si spune ca la Valea Screzii se simte acasa. Dorinta ei este sa urmeze Facultatea de Teologie in paralel cu Psihologia, pentru a-i ajuta pe altii sa-si depaseasca problemele sufletesti, asa cum si ea a fost sprijinita si a invatat sa le biruie.
Minunea de sub ochii nostri
Intr-adevar, trecand prin Valea Plopului si Valea Screzii, luand-o la picior, fara graba, vorbind cu satenii despre faptele parintelui Tanase, pe care toti il aproba si il respecta pentru lupta sa indarjita impotriva avortului, pentru a trezi constiinta acelora care uita ca orice viata omeneasca inseamna un suflet si nimeni nu are dreptul sa o curme, vazand cele 24 de biserici ridicate de acelasi preot la tot pasul, nu poti sa gandesti decat ca aici minunea a devenit realitate.
Leave a Reply