R24.ro

Loc de execuţie, târg de vite, bâlci cu tiribombe şi căluşei, piaţă deschisă, mall. Mall-ul ar putea fi ultima verigă din lanţul reincarnărilor succesive ale Pieţei Obor. Până atunci, Oborul rămâne locul unde vecinii se întâlnesc la o cumpărătură, unde precupeţii mai aruncă o glumă de la o tarabă la alta sau unde o zi obositoare se poate termina cu mici şi cârnaţi la o terasă.

În acelaşi grupaj, mai puteţi citi:

Articol principal: Piaţa Obor – la răscruce de vremuri

Alte articole: Pieţarii din Obor şi clienţii lor nu vor mall, Oborul- mai mult decat o piata a Bucurestiului, Istoricul Pietei Obor, Modificari majore in pietele agroalimentare ale capitalei, Proiectul Primăriei Sectorului 2

Cornelia Maruceac şi o clientă

Cornelia Maruceac vinde legume la Obor din ‘66. Am îmbătrânit la piaţă, spune ea. Gura de-abia i se vede din spatele broboadei groase. E din Suceava ÅŸi îşi aduce marfa la capitală o dată la două săptămâni. Taraba galbenă aÅŸezată la marginea pieÅ£ei e ocupată de castraveÅ£i ÅŸi varză murată. Nu e însă singură în BucureÅŸti: SoÅ£ul e la hală, cu cartofii. Neamurile din oraÅŸ îi ajută cu cazarea.

Doamna Maruceac se bucură când o întreb dacă are clienţi fideli. Când vine o sărbătoare şi mă caută, sunt bucuroasă cu lacrimi în ochi, spune ea. Clienţii se transmit din mamă, din bunici. Iar de sărbători se simte în mijlocul lor ca în mijlocul familiei.

Ţepeş şi Vasile au fost colegi la turnătorie. Acum fac piaţa împreună. Vasile a ieşit la pensie la 50 de ani. De atunci au trecut 22 de ani. Ţepeş are şi el 25 de ani de când e la pensie. Dânsul a fost maistru. Eu – ucenic, mai micuţ, munictor. Dar calificat, povesteşte Vasile.

Suplu, cu ochii limpezi, albaştri şi cu o căciulă tinerească pe cap, Vasile nu arată a om la 72 de ani. De Piaţa Obor e mulţumit. Se numeşte Piaţa Săracului. E cea mai ieftină piaţă din capitală, spune el. Ţepeş a copilărit pe strada Gherase, aproape de piaţă. Îşi face cumpărăturile aici de mai bine de 50 de ani, iar acum vine de două-trei ori pe săptămână la Obor.

Vânzătorii de la sectorul de lumânări, candele ÅŸi tămâie sunt foarte vorbăreÅ£i. ÃŽntreabă ÅŸi pe omu’ ăsta de vinde tămâie, îmi spune doamna CriÅŸan ÅŸi mi-l arată pe bărbatul de la taraba din faÅ£a ei. Apoi îmi face semn spre o altă tarabă, ca să o întreb ÅŸi pe femeia de acolo. Imediat se strâng vreo 4-5 vânzători, toÅ£i dornici să intre în vorbă. E tradiÅ£ie, e cea mai renumită pe Å£ară. E a doua de pe Europa, spune Ion Burz.

Domnul Constantin vinde căciuli împreună cu soţia lui. Şi el ştie că Piaţa Obor e a doua din Europa. Ăsta a fost un punct istoric. E a doua piaţă din Europa. De ce şi-a bătut joc de istoria României? Am ajuns la 67 de ani şi de mic copil o ştiu de Piaţa Obor, spune el. Este nemulţumit că au fost mutaţi de la locul lor de vânzare obişnuit: M-au scârbit că ne-a luat de colo, colo. Vreau să o dau [taraba]. Termin sezonul şi la revedere!

Taxa pe tarabă este de 7,5 Ron pe zi. Am vândut două căciuli de azi-dimineaţă, spune doamna Constantin. Dacă faci socoteala, de-abia am scos taxa ÅŸi să mănânc o ciorbă. Da’ sunt zile când nu scoÅ£i nimic, continuă soÅ£ul ei.

La marginea pieţei, câţiva oameni stau la terase şi mănâncă mici şi cârnaţi la mesele acoperite cu muşama. E ora două şi nu prea sunt clienţi. Multe mese sunt goale.Totuşi, grătarele sfârâie şi mirosul de carne se împrăştie în aerul rece.

ÃŽn stradă, la ieÅŸirea din piaţă, manele văitate îi întovărăşesc pe trecători: Au, mânca-v-ar datoria / Că trăim în România / Ne-am europenizat / Nu mai e ce-a fost odat’ / Azi intrăm în Europa / Åži mâine ne cântă popa.

Categories: Grupa II
Tags: clienti, Europa, mall, obor, piata, precupeti, preturi, tarani