R24.ro

 Am discutat cu cativa reprezentanti ai ‘breslei’ scriitorilor despre conditia scriitorilor in Romania si notiunea de meserie in arta. Iata opiniile lor:

===========================================

Din acelasi grupaj mai fac parte:

Articol principal: Din ce meserii traiesc scriitorii romani?

Alte articole: Interviu cu medicul si poetul Bogdan O. Popescu; Scriitori romani si meseriile lor

==========================================

HORIA GÂRBEA

“Meseria de scriitor este într-adevăr o meserie ca oricare alta, una vocaţională, în orice caz, dar asta nu o deosebeşte fundamental de alte meserii pentru care trebuie să ai vocaţie, de exemplu pentru cea de zidar. Sunt oameni care sunt facuţi anume pentru a fi zidari si alţii care n-au nici un talent in direcţia asta. Explicaţia legată de profesiunea de bază, care uneori diferă de meseria de scriitor, e mai complexă. În cazul generaţiei mele era aproape obligatoriu, din cauza locurilor foarte reduse la facultăţile de filologie, de filosofie s.a.m.d., si foarte la modă, ca oamenii să se facă ingineri, medici, economişti, pentru că nu aveau de ales. Aşa se explică de ce în generaţia noastră sunt foarte mulţi ingineri şi medici scriitori. Unii şi-au abandonat însă această meserie. În ceea ce mă priveşte, cred că am vocaţie pentru ambele meserii şi le practic în mod egal pe amândouă. Pe de altă parte, meseria de scriitor este complexă. Arta are legatură cu meseria si a fi scriitor sigur că necesită o anumită vocaţie, dar şi o cultivare a acestei vocaţii. Ea trebuie completată. Pe de altă parte, pentru un scriitor, mai ales pentru un prozator sau pentru un dramaturg, este absolut necesar să parcurgă multe medii, multe medii sociale, multe zone de limbaj s.a.m.d. Este mult mai bogat scrisul unui om care a trăit foarte mult şi a avut contact cu mai multe profesiuni şi straturi sociale, decât al unui individ care s-a închis să scrie. Însă a fi profesionist în acest domeniu presupune şi un exerciţiu. În ceea ce mă priveşte pe mine, scriu zilnic, de obicei, sau oricum foarte des, la comandă, pe subiecte şi pe un număr de semne limitat, ceea ce necesită un anumit tip de profesionalism. La asta se ajunge prin exerciţiu, prin tenacitate. De aici derivă automat si condiţia de meserie a scrisului.”
TRAIAN T. COŞOVEI

“Înainte de căderea regimului Ceauşescu, meseria de scriitor nu a existat. Acum, Revoluţia ne-a adus o dublă-satisfactie. Există in nomenclatorul de funcţii al ministerului muncii meseria de scriitor profesionist. În această economie de piaţă care a avut drept cobai scriitorimea si lumea artistică în general, mă gândesc dacă nu era mai bine să rămână meseria de scriitor de vagoane. Această meserie măcar este remunerată cinstit, o dată pe lună, nu sunt surprize, se plătesc asigurările sociale. La cât de interesată este guvernarea de situaţia poporului român, situaţia intelectualităţii reprezintă un procent total neinteresant. Intelectualitatea romanească, care este o minoritate, îsi asteaptă rândul la capitolul minorităţi, dacă se va deschide cândva o discuţie despre acest subiect. Iar un om de artă este jignit cel mai rău din punctul de vedere al nerecunoaşterii muncii sale. În cazul profesorilor situaţia este cât se poate de umilitoare pentru aceştia. Profesorii, cărora li se cere să se prezinte ca un model de comportare uman, îşi încep anul şcolar “cu pantalonii rupţi şi cu haina de aceeaşi culoare.”

CORNELIA MARIA SAVU

“Din punctul de vedere al profesionalismului, scrisul este şi artă şi meserie în acelaşi timp. Din cele mai vechi timpuri a fost aşa. Sigur că există foarte mulţi care fac din arta scrisului un hobby. Există şi cazuri în care acest hobby a devenit chiar artă până la urmă. Există însă şi foarte mulţi diletanţi în domeniu, dar cel care într-adevăr vrea să fie scriitor, cred că este şi artist şi meseriaş în acelaşi timp. Nu e nimic dezonorant în a considera scrisul o meserie.”

IOAN GROŞAN

“Majoritatea scriitorilor s-au ocupat din tinereţe de scris. Scrisul este o meserie, cu o singură condiţie, ca ea să fie urmată de vocaţie. Scrisul presupune şi un limbaj profesional, care ţine de meserie. Fără meserie nu se poate face artă. Diversele ocupaţii ale scriitorului n-au nici o importanţă dacă scriitorul e bun. Dacă nu e bun, atunci devine un inginer, de exemplu, între scriitori şi un scriitor între ingineri. Nu contează ce profesiune de bază are scriitorul, sunt atâtea exemple în care profesia de bază nu a împiedicat anumiţi scriitori să devină mari valori ale literaturii.”

DENIS DINULESCU

“A fi scriitor este o meserie, dar nu bănoasă. În nomenclator sunt şi meserii precum agricultor, iar acestea nu sunt pe bani, sunt doar aşa, doar cu numele. A fi scriitor e o meserie, însă nu în România, ci afară, unde statutul scriitorului se poate asigura şi prin nişte conferinţe, mai bine zis nişte citări, unde scriitorul este invitat într-un circuit pentru a citi, în diverse oraşe, şi i se asigură, vorbesc din proprie experienţă, cam cinci mii de dolari pe lună, el stând acasă şi scriind. Nu există aşa ceva în România, mai ales că aici lipseşte o instituţie care se cheamă agentul literar şi produsul meu, ca scriitor nu e dus de nimeni la ziare, la edituri, la teatre, la Facultatea de Litere, la operă. Ttrebuie să mă duc eu să mă cert cu un director, cu nu ştiu cine de la Muzeul Literaturii ş.a.m.d. Şi atunci eu pierd un timp preţios şi s-a ales praful de meseria de scriitor. Scrisul nu este deci o meserie din care să poţi trăi.”

DAN MIRCEA CIPARIU

“Cu certitudine, astăzi, nici un scriitor român nu poate trăi doar din scris. Şi asta pentru că, la ora actuală, chiar şi scriitorii de succes public, trebuie să îşi organizeze viaţa nu neapărat din resursele financiare generate de scrisul lor, ci din funcţiile şi activităţile sociale pe care le întreprind. Pentru foarte mulţi, a fi scriitor ţine mai mult de asumarea unui destin, decât de asumarea unei meserii. Un lucru care accentuează o sărăcire a pieţei de carte în România, constă în faptul că nu există un sistem de distribuţie şi de promovare cu acoperire naţională atât a cărţii, cât şi a autorului. Un alt lucru destul de grav este că nu există un spirit critic pentru producţia de carte care este importată. Sunt foarte mulţi autori care sunt livraţi la pachet în România şi un public mai mult sau mai puţin snob cumpără aceste cărţi deşi, cu siguranţă, există autori români care ar avea o valoare literară mult mai mare decât cota internaţională a celor care sunt pe piaţa românească.”

Categories: Grupa II
Tags: meseriile scriitorilor romani, notiunea de meseri in arta, opinii