R24.ro

Călina Crişan este una dintre pacientele Centrului de călărie Gala 2000. A ajuns acolo din cauza unei scolioze. Acum, după câteva luni de la prima şedinţă, merge acolo pentru călăritul de agrement. Călina mi-a povestit cum şi de ce a preferat caii doctorilor.

===============

În acelaşi grupaj, mai puteţi citi: Articolul principal - Doctori cu Blana si Patru Picioare Terapie cu Ajutorul Cailor Povesti cu Cai si Happy End Efectele Hipoterapiei Invata Sa Stai Drept Ce Fac Cand Am O Durere Puternica De Spate?

===============

Călina Crişan, în timpul unei şedinţe de hipoterapie

De unde a pornit totul?
S-a întâmplat să mă doară spatele foarte tare. Şi m-am speriat pentru că în 2006, făcând foarte multe drumuri la Bucureşti şi destul de des, durerea s-a acutizat cumplit, astfel încat am mers la medic, am făcut analizele de rigoare şi o radiografie. S-a constatat că am un început de discopatie lombară şi o scolioză. Mi s-a recomandat să fac gimnastică medicală, mi-a dat doctorul şi o adresă unde trebuia să merg, dar m-am oprit la acest nivel. Am zis „prea mult pentru mine, sorry, n-am timp”. De 1 mai, mergând către casa bunicilor mei, am trecut pe la centrul Gala 2000 cu nişte prieteni care veneau aici pentru terapie şi l-am cunoscut pe Sorin Goia, proprietarul acestui centru. Am văzut şi căluţii, mi-a fost teamă de ei, dar Sorin mi-a spus că nu se poate aşa ceva, şi m-a urcat pe Pasquale, unul dintre cai. În timp ce călăream, i-am zis că nu ştiu dacă este indicat pentru mine să călăresc, din cauza problemei de spate. Răspunsul a fost însă unul la care nu mă aşteptam: Sorin mi-a zis că problema mea e rezolvabilă, că se poate face o terapie cu o şa specială. De atunci am început să vin la Gala 2000 în fiecare sâmbătă.

Îţi mai aminteşti cum a fost prima şedinţă?
Da, a fost cea mai interesantă. De ce? Pentru că nu mai aveam teama de cai şi eram curioasă să văd reacţiile pe care le aveam şi simţeam fiecare vertebră cum se mişcă, se aşează, o senzaţie pe care nu pot să o descriu. M-am şi speriat, dar Sorin m-a liniştit spunându-mi că era normal, deoarece coloana începea să îşi ia poziţia corectă. Eu stăteam şi într-o parte, iar el mă tot corecta. În următoarele şedinţe am combinat mersul agale. Să nu îţi imaginezi că mergeam la trap sau în pas normal de cal. Nu! Foarte încet, calul se legăna, iar corpul meu prelua din mişcările calului. Am alternat cu gimnastică, mişcări de spate, de braţe, de gât, în continuare simţeam coloana cum se mişca foarte frumos şi nedureros. Cam după trei şedinţe durerea s-a ameliorat. Desigur, totul combinat cu o postură corectă. Aceasta a fost cea mai dificilă parte, pentru că trebuia să mă corectez mereu, fiindcă aveam tendinţa să mă las pe partea dreaptă. Şi în maşină, şi pe scaun la serviciu.

Ai reuşit să te corectezi singură?
Cu greu. Sorin mă suna tot timpul în zilele de miercuri, când aveam şedinţe, pentru a-mi aminti să stau corect, să stau drept. Apoi, când ieşeam, mă întreba cum e. După trei luni de tratament, nu mai am nicio problemă. Am constatat că era un început de afecţiune care s-a putut trata pe parcurs, asta datorită căluţilor şi datorită lui Sorin, care m-a ajutat foarte mult. Eram speriată fiindcă la vârsta pe care o aveam mi se părea prea devreme să mă apuc de mers la băi sau la gimnastică medicală alături de oameni care au probleme mult mai grave decât ale mele. Făceam oricum notă discordantă.

Cum se manifesta durerea pe care o simţeai?
Nici nu pot descrie o astfel de durere. Ţin minte că odată am stat în manej să mă uit la fetiţa mea cum călăreşte şi când am dat să merg, m-am ţinut de spate, fiindcă nu mai puteam de durere. Sau când era să mă ridic de pe scaun, trebuia să îmi ţin spatele, fiindcă mă durea.

Cam cât timp stăteai pe scaun?
Prin meseria pe care o am, sunt obligată să stau jos. Cam opt ore pe zi, minimum. Începeam să simt durerea de spate, dar o acceptam, fiindcă nu aveam alternativă. Iar când ajungeam acasă, pentru a scăpa de durere, mă întindeam, iar lucrul ăsta numai bine nu îmi făcea. Sorin mi-a şi spus că muşchii spatelui nu erau destul de puternici ca să îmi susţină coloana, iar coloana nu avea sprijin şi fiecare vertebră se lăsa pe cealaltă. Mişcarea cailor mi-a întărit muşchii spatelui fără niciun efort din partea mea, şi într-un timp mai mult decât rezonabil. Sincer, eu nu am crezut că aşa de repede se poate produce miracolul. Realmente, a fost un miracol. Bine, probabil şi ieşitul în aer liber a contribuit la schimbarea modului meu de viaţă.

De cât timp aveai însă această durere?
De multă vreme. După ce am născut, am rămas cu durerea de spate. Eu o puneam pe seama greutăţii. Am vrut să fac anestezie şi când mi-au băgat acul în coloană mi-au atins nervul. Bănuiam că de acolo mi s-a tras durerea de spate. Aşadar, o puneam pe seama altor factori decât cei reali. Am răbdat cam opt ani…

Ce te-a făcut să mergi la medic?
M-am speriat, fiindcă în 2006 am făcut şapte drumuri de Bucureşti în mai puţin de două luni. Mergeam ziua opt ore pe tren şi veneam a doua zi. Deci organismul nu avea când să se odihnească. Şi probabil a fost apogeul. Spatele meu nu a mai răbdat atâta stat pe scaun şi s-a revoltat.

În cazul în care nu se rezolva problema aceasta, ce s-ar fi întâmplat?
Sorin m-a speriat şi mi-a spus că aş fi putut paraliza. Vertebrele puteau atinge nervul sciatic, îl puteau prinde între ele şi să îl secţioneze. Erau zile când mă simţeam anchilozată. Mă trezeam ca un semn de întrebare şi aşa rămâneam toată ziua. Umblam mereu ţinându-mă de spate, pentru a-mi susţine coloana ca să nu mă mai doară. Aveam un punct în zona lombară unde simţeam că mă doare. Mă legănam ca o răţuşcă, mergeam ca o băbuţă.

Acum, după tratament?
Acum nu mă mai ţin de spate. Mă ridic foarte firesc, am o viaţă normală din punctul ăsta de vedere. Nici nu mi-am mai imaginat că o sa pot fi altfel, fără durera de spate. Îmi intrase deja în viaţă, era ca şi un prieten căruia îi dădeam „Bună dimineaţa!”.

Mai vii la Centrul Gala?
Mai vin la centru, însă acum îmi pot permite să şi călăresc. Acum pot alterna şedinţele de terapie cu şaua specială cu inele, cu călăritul. Desigur, trebuie întotdeauna să am grijă cum stau. Oricine, chiar dacă nu ar avea o afecţiune, print-o postruă incorectă duce organismul la afecţiuni de genul celei pe care am avut-o eu. E un cerc vicios. E interesant cum reacţionează oraganismul. Eu îmi luam o postură incorectă, ca să nu mă mai doară. În momentul în care am început şedinţele şi îmi luam postrua greşită, ma corectam, dar mă durea. În timp, însă, corpul s-a reaşezat.

Să înţeleg că ai scăpat de o eventuală operaţie…
Da, clar. Acum nu mă mai doare spatele deloc. Având acea poziţie corectă, discopatia nu mai evoluează şi va rămâne aşa atâta timp cât o să am activităţi care să îmi menţină tonusul. La asta se rezumă totul. Aceasta este principala cauză a discopatiei: sedentarismul.

===============

În acelaşi grupaj, mai puteţi citi: Articolul principal - Doctori cu Blana si Patru Picioare Terapie cu Ajutorul Cailor Povesti cu Cai si Happy End Efectele Hipoterapiei Invata Sa Stai Drept Ce Fac Cand Am O Durere Puternica De Spate?

===============

Categories: Grupa IV
Tags: agrement, cai, centru calarie, pacienta, scolioza, sedinta hipoterapie