Viata in pasi de dans
Laura Popa si Dan Luca sunt o pereche de dansatori tineri, pasionati de ceea ce fac. Isi impart timpul intre antrenamente, concursuri in tara si in strainatate, cursurile de dans pe care le predau si facultate – sunt amandoi studenti in anul trei la Politehnica. Am stat de vorba cu ei si i-am intrebat cum s-au apucat de acest sport si ce inseamna dansul pentru ei.
====================
Din acelasi grupaj:
- Articolul principal - Dansul prinde aripi in Romania
- Clasa intai si primii pasi de samba
- Unde? Cand? Cum dansam?
====================
- De cât timp practicaţi dansul sportiv?
Dan: Eu am facut de mic, fiind un hobby de familie.. am inceput cu matusa mea, Corina Schieb la varsta de 6 ani, la inceput cu dans modern; apoi am facut dans sportiv pana in gimnaziu cand a trebuit sa intrerup din cauza scolii(parintii mei nu au dorit sa fac o meserie din hobbyul acesta). M-am reapucat acum 5 ani, iar cu Bianca dansez de 3 ani.
Laura: Prima data am facut in clasa a 7-a, dar foarte putin…cred ca 3-4 luni, dupa care am renuntat. Nu aveam partener si venea clasa a 8-a. In clasa a 10-a m-am reapucat, impreuna cu un coleg de clasa, Cristi, care mi-a fost si partener timp de doi ani.
- Ce v-a determinat sa va apucati de acest sport?
Dan: Cum am spus si mai sus, in familia mea deja se facea dans sportiv la un nivel profesionist. Matusa mea a facut balet de mica, si s-a apucat de dans de societate mai intai (pe vremea aceea nu era inca o federatie a dansului sportiv la noi in tara) si dupa ’90 a facut dans sportiv impreuna cu unchiul meu, punand intr-un anume fel bazele federatiei romane actuale. Am fost dus in sala de dans inca dinainte sa merg, iar atunci cand am implinit varsta la care eram in stare sa numar pana la 4 si sa stiu care e stangu si care e dreptu, am participat la lectiile de dans ca si cursant. In orice caz, parerea mea este ca placerea pentru acest sport o capeti pe parcurs; tot timpul ai ceva de invatat, tot timpul exista competitie, in acelasi timp socializezi cu diferite categorii de oameni
Laura: In generala am avut doi colegi gemeni care practicau dansul sportiv si mergeau la competitii. Eu vazusem la televizor concursurile de open si tin minte ca ma fascina costumatia fetelor, plus ca din totdeauna mi-a placut dansul, in orice forma a lui. Daca mai pui si colegii care m-au indrumat catre profesoara lor..asa am avut eu primul contact cu dansul sportiv. A doua oara in clasa a 10-a sa fac dans era deja ca un „vis neimplinit”, asa ca de cum s-a hotarat Cristi ca vrea si el sa mearga la sala, l-am luat de mana si ne-am inscris la un club de dans sportiv.
- Cand si cum ati hotarat sa treceti de la nivelul de hobby la cel de performanta?
Dan: In momentul in care simti ca stapanesti destul de bine dansurile asa incat sa te poti simti urmarit si criticat si de alte persoane decat instructorul tau si colegii de la antrenamente, participi la primul concurs. Oricare ar fi rezultatul pe care il obtii, sentimentul pe care il ai in momentul cand participi pe ringul de dans in ochii publicului si a arbitrilor, si dorinta de a-ti perfectiona stilul si tehnica te vor face sa faci perfomanta din acest sport
Laura: Eu cred ca mi-am dorit din totdeauna sa ajung intr-o competitie. Ii aveam ca model pe colegii nostri mai avansati, plus rochiile fetelor de la televizor. Cu timpul devii dependent de dans: vezi ca poti din ce in ce mai mult, ca poti avea si rezultate foarte bune si incerci sa vezi care iti sunt limitele si uite asa treci fara sa vrei in categoria celor care fac performanta.
- Ce sacrificii sunt necesare pentru a face performanta in dansul sportiv?
Dan: Antrenorii spun ca este nevoie de 10% talent si 90% munca. Pe langa conditia fizica pe care trebuie sa ti-o construiesti pentru a putea face dansul de performanta, iti trebuie ambitie si multa rabdare. Orice miscare noua, inainte de a fi introdusa in coregrafii, trebuie repetata ore in sir pentru a intra in reflexele sportivului
- Cum se impaca scoala cu dansul?
Laura: Se impaca…Iti trebuie destul de multa vointa, pentru a-ti organiza timpul astfel incat sa te ocupi de amandoua. Mai trebuie sa stii si la ce sa renunti din cand in cand: o tema pentru scoala, un concurs in strainatate, astfel incat sa le duci pe amandoua la bun sfarsit.
- Unele sporturi pot fi costisitoare pentru cei care le practica. Ce cheltuieli implica dansul sportiv?
Dan: In primul rand antrenamentele. Cu cat cresti in nivel cu atat pretentiile cresc si ele. Incepi sa iei ore cu antrenori straini, ale caror preturi se discuta doar in euro, si sunt mult mai mari decat cele ale antrenorilor romani. Sa nu uitam de costumatii care trebuie sa fie cat mai frumoase si sa iasa in evidenta. O costumatie frumoasa poate sa te departajeze de o alta pereche, drept pentru care trebuie sa ai cat mai multe pietre si un material deosebit.
- Ce beneficii iti aduce dansul?
Dan: Mai intai de toate este un sport. Te mentine in forma si sanatos, atat fizic cat si psihic. Te destinde si iti ofera oportunitatea de a cunoaste multe persoane din diverse categorii sociale si de diferite varste. Toata lumea poate practica dansul sportiv, indiferent de varsta si de ocupatie.
- Te poti intretine doar din dansul sportiv?
Laura: Doar daca mergi la spectacolo sau devii la randul tau instructor. Competitiile rareori au ca premiu bani. De cele mai multe ori se ofera cadouri din partea sponsorilor.
====================
Din acelasi grupaj:
- Articolul principal - Dansul prinde aripi in Romania
- Clasa intai si primii pasi de samba
- Unde? Cand? Cum dansam?
====================
Leave a Reply