Fost regizor, actual cersetor
“Regizorul bolnav si sarac” de la Universitate
In Bucuresti, in Pasajul Nicolae Balcescu, la iesirea dinspre Universitate sta un barbat de 50 de ani, cu parul si barba albe, de parca ar avea 70, cu un carton in mana “Ajutati un regizor sarac si bolnav”. Personajul s-a nascut la Braila. Si-a dorit inca din liceu sa devina actor, insa nu avea aptitudini vocale. Pentru ca tatal si bunicul erau preoti, a venit in Bucuresti cu gandul de a se inscrie la Facultatea de Teologie. S-a razgandit in ultimul moment si a ales regia. “Am terminat in 1978, in Bucuresti, si apoi, am lucrat cu Manole Markos si, dupa aia, foarte mult timp am lucrat la Casa de Film Doi, care, pe timpul lui Ceausescu, era o casa de filme fantoma… facea filmele porno ale Romaniei pentru strainatate, de unde venea majoritatea valutei de tinea toata industria in picioare. Stagiatura am facut-o in teatru, la Braila, trei ani de zile; dupa aceea am venit in cinematografie, in ’81.”
Cum ajunge un absolvent de I.A.T.C. cersetor
Am fost uimita de nonsalanta asumata cu care imi explica de ce a ales sa devina cersetor - “Din cauza pensiei mici… eu am fost pensionat… mi s-a extirpat plamanul drept in ’89, in august. Iar la noi, cei de atunci, nu s-a mai corelat pensia in raport cu inflatia actuala si am ramas cu un milion douazeci pensie si nu ma pot descurca…”E drept ca are un tremur jovial in glas si ca pare sa nu realizeze exact ce spune. Remarc, de asemenea, ca imi cauta privirea atunci cand vorbeste si ca se uita prin mine. “Am crezut in revolutie… Am plecat de acasa pe 20 decembrie si doua zile nu m-am intors. Sotia mea, Leni, a vazut la televizor ce se intampla si a venit cu copilul, sa ma caute. I-au impuscat in fata Salii Dalles si i-au ingropat ca pe niste caini, intr-o groapa comuna. Leni avea in buzunar bulentinul, dar nu a cautat-o nimeni. Nu mai aveam pentru ce sa lupt. M-am azvarlit in alcool si am facut datorii mari. Asa am pierdut tot ce aveam. Intr-o zi, m-am intalnit cu un prieten si mi-a zis ca Leni ar fi intrat in pamant de rusine sa ma vada asa cum am ajuns. Din ziua aia nu m-am mai atins de alcool. Iar acum, nu cersesc, ci accept banii oamenilor, dar ma bucura mult mai mult o strangere de mana decat un ban.”
Cersetor cu loc de munca
Cand am vrut sa stau de vorba cu el, semna procesul verbal pentru o amenda. L-am invitat sa bea o cafea si sa-mi povesteasca cum a ajuns sa cerseasca, insa m-a refuzat spunandu-mi ca asteapta jandarmii sa vina sa-i ia banii pe amenda. Am stat de vorba acolo, pe holul friguros de la metrou, pe care se perinda zilnic atatea persoane. Iesirea de la Universitate e locul lui… nu avea sens sa plece.
“Sarut mana, domnisoara!”
Am observat ca multe persoane il saluta, insa nu-i dau bani. El nu schiteaza nici un gest, ci raspunde politicos la salut. Ceilati cersetori nu ii ocupa niciodata locul. Este un fel de recunoastere a statutului si un semn de respect. Nu vorbeste nici cu copiii strazii, nici cu batranica de la capatul scarilor de la metrou. Sta in picioare, in curentul pasajului, cu acelasi carton in mana.
Prieten cu Nae Caranfil
A cautat ajutor si la Casa pensiilor, si la fundatia Mihaelei Mihai. Toata lumea promite, insa nimeni nu-l ajuta. “Am mai prins colaborari, ca sa mai suplimentez banii. Chiar acum cateva luni am lucrat cu Nae Caranfil la ultimul lui film… am fost pe rol, dar astea sunt chestii sporadice… Acum stau cu chirie la un prieten de-ai mei, un fost boxeor, Gheorghe Puscas, in Drumul Taberei. Mi-a placut cartierul asta… acolo am avut si casa… si am cautat tot acolo. Am gasit… platesc doua milioane pe luna, am camera mea, conditii de apartament.” Nu simt nici un pic de resentiment in glasul lui, doar un calm deosebit cand vorbeste despre familia lui. Ii pare, insa rau pentru tinerii absolventi de Regie; crede ca in societatea noastra nu-si pot face meseria si ca afara din tara isi pot realiza mai bine visele. Acum cateva luni, situatia s-a schimbat. Prietenul care ii intinsese o mana, si-a retras-o brusc si el a fost nevoit sa doarma vreo doua luni in Gara de Nord. Pasajul de la Universitate e in constructie, asa ca acum il gasiti la iesirea dinspre Inter. La fel de natural, constient, fumand si tinand in brate un articol depsre el. A fost invitat si in cadrul unei emisiuni, alaturi de Johnny Raducanu si Mihai Constantinescu, ca sa vorbeasca despre viata lui. Acum locuieste la un prieten, in doua camere de la demisolul unui bloc. Ascultati aici si aici.
Apr 25th, 2008 at 1:02 pm
[…] continuarea pseudo-personajelor bucurestene: Regizorul cersetor, Batranul care asteapta, Doamna de pe strada cu piatra cubica, Nisipul din Vama Veche pe Batiste, […]