R24.ro

1. Creştinii ortodocşi din Lyon se roagă în limba română

Biserica din cripta

În dimineţile de duminica e foarte frig la Lyon. Si ceaţă. Si umezeala. Mai tot oraşul doarme, barurile abia se închid, piata de pe cheiul raului Saon începe sa forfoteasca, iar targul de cărţi vechi de pe acelaşi chei e încă închis. Cateva fete si vreo doi băieţi merg
zgribuliti si tăcuţi pe langa “Bibliothèque de la Cité”, o clădire enormă pictată pe toate laturile cu scene din viaţa oraşului, dar si cu ferestre în forma unor rafturi de cărţi. Ele poarta fuste lungi si vorbesc putin. Ei poarta cele mai bune haine ale lor şi discuta
linistit. Cu totii o apuca, chiar inainte de celebra pasarela Saint-Vincent, la dreapta, pe straduta Thimonnier. Deschid o poarta mare si coboara intr-o cripta. Tinerii intra si spun in soapta “Buna ziua. Doamne-ajuta!”. Li se răspunde cu aceeaşi formula. Sfânta
Liturghie ortodoxa a început de numai cateva minute, corul încă nu s-a dezghetat, părintele si diaconul, însă, canta insufletit.

Parcarea de carucioare

Slujba este, deopotrivă, in limba română si în limba franceză. Unele pasaje sunt traduse, altele sunt rostite pur si simplu într-una dintre cele doua limbi. Pentru ca la biserica “Sfinţii Arhangheli Mihail si Gavril” din Lyon nu vin numai români. Rusi, greci sau chiar francezi ortodocşi, se roagă împreuna, în aceeaşi limba - cea a credinţei.

La început pare greu sa te obisnuiesti sa spui “Accorde-le, Seigneur” în loc de simplul “Da, Doamne”; sa murmuri cantarile noastre bizantine în franceză. Apoi te laşi pătruns de linişte, împreunezi mainile si, cu ochii în pamant, murmuri si tu “Seigneur misericorde” (”Doamne miluieste”) sau, la rastimpuri, grecescul “Kyrie Eleison”.

Dintre cei care participa la slujba, cei mai mulţi sunt tineri. Cei mai mulţi vin cu copiii. Oriunde întorci capul, în cripta bisericii Saint-Vincent, vezi un copil gangurind - pe jumătate în franceză, tarandu-se pe jos, plangand sau jucandu-se. Mamele reuşesc cu greu sa le facă fata celor mai gălăgioşi, de aceea uneori se retrag, cu ei în braţe, într-o camera mica, unde îi leagănă sau îi hrănesc pana cand micutii se linistesc.

La mijlocul slujbei, in fata bisericii sunt deja “parcate” multe carucioare, iar jos, in cripta, este cald si stramt. Parintele se roaga, corul si credinciosii raspund si peste toate glasurile care canta se aud cateva de copii, cele mai vioaie.

Parohia in familie

Parintele Catalin Cordos a slujit, pana nu demult, atat la biserica din Lyon, cat si la cea din Grenoble (la 60 de kilometri inspre sud-est). Acum tine, de mai multe ori pe saptamana chiar, slujbe numai la Lyon. La Grenoble a venit, in locul sau, Parintele Ioan Caputan.

Parintele este tanar si slujbele sale pline de suflet. Toata familia sa este foarte prezenta in parohie. Celestin si Sofian, fiii sai mai mari, il ajuta in desfasurarea slujbei. Ei poarta straie bisericesti “in miniatura” si cunosc pe dinafara cantarile si in romana, si in franceza. Sotia si mama parintelui au grija, pe rand, de cel mai mic dintre copii, Teofil.

Toata lumea se cunoaste in biserica romaneasca din Lyon. Unii sunt aici cu familia, altii singuri, unii lucreaza, altii sunt in Lyon pentru studii, insa impreuna formeaza mica parohie ce poarta numele Arhanghelilor Mihail si Gavril. Slujbele se tin in doua spatii
inchiriate in oras. Daca pentru Sfanta Liturghie duminicala este nevoie de cripta bisericii Saint Vincent, care este mai incapatoare si se afla aproape de centrul orasului, slujbele de vineri si de sambata seara se tin intr-un cadru mai intim, intr-o mica incapere din apropierea bisericii Saint Maurice, in nordul Lyonului.

Invitati inalti la hramul bisericii

De curand, crediciosii de aici au organizat hramul bisericii. Pe oricine ar fi impresionat gradul lor de implicare si dorinta ca aceasta sarbatoare sa fie reusita. Corul a repetat cu cateva saptamani bune inainte. Au avut loc mai multe intalniri in cadrul carora s-a stabilit ce “bucate” va pregati fiecare, cripta a fost zugravita si s-a facut curatenie generala. In sambata dinaintea hramului, pe la ora zece seara, l-ai fi gasit pe parintele Catalin tot la biserica, impreuna cu o mana de credinciosi, aranjand ultimele detalii pentru slujba de a doua zi, care incepea dis-de-dimineata.

Sarbatoarea a avut loc pe 18 noiembrie si s-a bucurat de prezenta IPS Iosif, arhiepiscop si mitropolit al MitropolieiOrtodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale. Arhiepiscopul a oficiat, in acea dimineata de duminica, Utrenia, Sfanta Liturghie si doua botezuri. Mitropolitul Iosif a stat apoi la masa impreuna cu parohenii de la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril. In prima duminica din postul Craciunului, credinciosii au pregatitmancare de post, dar si multe preparate din peste.

Caldura crestina

Nu poti pasi in biserica ortodoxa romaneasca din Lyon si sa ramaineobservat. In oricare dintre cele doua lacasuri ai intra, oamenii vorsa te cunoasca, parintele insusi vine sa iti intinda mana,prezentandu-se. La inceput iti vei spune timid numele. Apoi te vor intreba ce te aduce prin Lyon, apoi cat ramai in oras si daca esti singur. La sfarsitul slujbei, mereu se va gasi cineva care sa iti spuna “Ne vedem vineri!” sau “Pe saptamana viitoare!”. La capatul unei slujbe, intotdeauna te vei simti integrat in ceea ce, poate, in marile orase romanesti, astazi vedem mai rar, o parohie. Acest “mic” detaliu are darul sa te intareasca daca esti proaspat mutat in Lyon, sau chiar daca esti turist, sa te faca sa simti ca traiesti intr-o tara mai putin “straina”.

Pe cheiul Saonului, duminica la pranz, e mare forota. Si targul de carti, si piata sunt aproape pe sfarsite si comerciantii isi striga marfa cu pret redus de la “spartul targului”. Mai de fiecare data este soare si parca nici nu iti vine sa crezi cat frig ai putut indura cu
numai doua-trei ore in urma. Cateva fete si vreo doi baieti se intorc de la biserica ortodoxa din Lyon, purtand pe frunte, pentru toata saptamana, binecuvantarea parintelui care raspandeste parfumul de mir, de liniste. Tinerii vorbesc acum cu energie, isi impartasesc planurile pentru saptamana care vine si se indreapta grabiti spre masa de pranz. Pe unii ii asteapta familia, pe altii doar camerele de camin. Insa cu totii se simt mai putin straini cand impart aceeasi hrana spirituala.
(articol publicat in revista Zau)

Andreea Lefter, grupa 2, anul III

Categories: Grupa 2 (anul 3)
Tags: