R24.ro

“O fetita a fost sfasiata de caini” – un nou subiect declansator de aprinse dezbateri in spatiul public romanesc. Lideri de opinie, politicieni, organizatii nonguvernamentale – cu totii se agita, discuta, prezinta statistici, cer socoteala si mai ca nu se ridica de la mesele rotunde, care pe unde a gasit loc, sa plece val-vartej sa puna in aplicare solutiile miraculoase propuse pentru a scapa de flagelul cainilor comunitari (ca sa fim politically correct).

Din perioada ceausista a demolarilor masive, zeci, sute, mii de caini au ramas pe strazi, in toate marile orase ale tarii. Problema bietelor animale ramase fara stapan apare in dezbaterea publica in campaniile electorale, cand virtuali primi gospodari ai unui oras sau al altuia propun, explica, demonstreaza si promit ca vor “starpi flagelul” cat ai zice “voteaza X!”. Sau de fiecare data cand se intampla vreo tragedie ori mass media nu mai de exploatat au nicio cearta intre mai marii tarii, niciun scandal intre dive, nicio nunta de manelisti sau vreo crima in Primaverii.

E, de data asta se intampla ceva rarissim: o grozavie a avut loc undeva langa Constanta – o fetita de doar 6 ani a fost sfasiata de maidanezi – basca, suntem in precampanie pentru alegerile locale. Lumeee, lumeee! Pazea, ca vin maidanezii, mai ceva ca-n Pasarile lui Hitchook! Fugiiiti! Televiziunile transmit in direct domnite cu aspiratii jurnalistice relatand in halat de spital, de la capataiul vreunei victime inocente a vreunui patruped turbat, despre aceasta drama traita zilnic de romani. Ziarele – tabloide si nu numai – deschid editiile cu reportaje incendiare despre batrane muscate de galosi printre blocuri, copii traumatizati in parc etc. – cu ilustratii foto, cum altfel?! Iar eu scriu chiar un editorial despre acest subiect.

E drept, avem o problema. Nu pretind ca detin solutii, nu asta dezbat aici – cainii sunt multi, nu avem sau nu vrem sa gasim resursele pentru a remedia aceasta situatie in mod civilizat, asa, ca pentru orase “europene”, cum pretindem ca avem – am vazut, la Summit, cum am reusit in doar o saptamana sa adunam maidanezii din Capitala si sa-i punem la pastrare, sa nu strice panselutele rasarite printre borduri, in cinstea marelui gheseft intamplat pe meleaguri dambovitene.

Mi-as dori, insa, ca macar acum, la aproape 20 de ani de la revolutie, presa noastra cea de toate zilele – acel garant al democratiei, cei care trebuie sa ne informeze, sa ne atentioneze, sa ne mobilizeze – sa nu mai fie asa inflamata de o tragedie – regretabila, intr-adevar, sinistra si lipsita de sens – si sa-mi alimenteze ora de ora panica si frustrarea cetateneasca prin relatari pompieristice despre patrupede ucigase si tabele despre catele in calduri.

As vrea sa se inflameze cand un om moare de foame peste hotare – cazul Crulic a tinut fix doua zile prima pagina – sau cand 3 milioane de romani traiesc in saracie extrema si cel mai probabil, mor de foame. Sa se inflameze cand drepturile de cetateni ne sunt incalcate cu constiinciozitate, zilnic si fara perdea de catre edili, demnitari, politisti, magistrati si alti functionari – platiti din banii nostri – si sa nu le mai dea astora apa de moara in campanie, sa vina sa-si planga raul, ramul si maidanezul in prime-time la TV.

În acelaşi grupaj, mai puteţi citi:

Vox Pop,
Noi adaposturi pentru caini,
Copil atacat de caini,
Cainii vagabonzi ameninta securitatea trecatorilor.

Categories: Grupa 5 (anul 3)
Tags: caine, constanta, Crulic, editorial, fetita, maidanez, patruped, strazi