Cei care nu au fost există prin istorie
Istoric
Avortul a fost considerat, din punct de vedere etico-moral şi juridic, o crimă. Totuşi, societăţile primitive nu (re)cunoşteau această practică neortodoxă. Astfel, putem spune că primul text penal privind avortul se găseşte în legile asiriene cu privinţă la femeia care avortează voluntar: ”se va trage în ţeapă şi nu se va îngropa femeia”.
În India antică, legile lui Manu asimilau avortul cu omuciderea.
La Roma, avortul era practicat clandestin în special de matroane, moaşe empirice. Legile pedepseau sever provocarea de avort. Numeroşi împăraţi au luptat împotriva acestei ”crime extraordinare”. O lege a împăratului Valentinian aplică pedeapsa cu moartea, iar Justinian, pe lângă pedepsele prevazute de legile anterioare, permite repudierea soţiei de către soţ.
În Grecia antică, cu toate că puţini autori vorbeau de avortul provocat, el pare că era totuşi foarte frecvent. De altfel, spartanii aruncau copiii cu defecte fizice, pentru a menţine gena bunã, potrivit concepţiei lor de atunci. Este interesantă, dacă nu chiar uimitoare, teoria lui Aristotel, care nu considera avortul ca o crimă decât după ce fătul a primit suflul vieţii. Or, această perioadă era fixată de la a 14-a la a 24-a zi de la concepţie. Hipocrat, în celebrul său jurământ care a constiuit regula de conduită medicală pe parcursul anilor, interzisese practica avorturilor: ”eu nu voi da nimănui otravă dacă mi se cere, nici nu voi avea iniţiativa unuei astfel de sugestii; la fel, eu nu voi da nici unei femei un pesar abortiv” .
Cu apariţia creştinismului, concepţia de crimă se impune şi represiunea se intensifică: avortul este asimilat cu omucidereaşi pedeapsa prevăzută nu poate fi decât aceea a asasinilor.
Înainte de revoluţia din decembrie 1989, avortul provocat era pedepsit în România cu închisoarea, conform Codului penal. În alte ţări unde nu era permis avortul, se aplicau diferite pedepse dar şi cu o serie de circumstanţe atenuante care rezultă din condiţiile sociale, de interpretare, de conjunctură. Dar, ca o situaţie generală, potrivit doctorului Vasile Luca: ”Toate orânduirile, statele şi religiile condamnă avortul ca o crimă. Chiar dacă avortul se admite în unele ţări, principiul medical al epocii noastre este înscris în Jurământul de la Geneva din 1948 - <<Voi avea respectul absolut al vieţii umane, chiar din momentul concepţiunii!>> ”.
În data de 26 decembrie 1989, după revoluţie, s-a legalizat avortul şi în România. În lume, anual, se fac între 30 şi 55.000.000 avorturi provocate, coresponzând la o rată a avorturilor de 70 la 1000 femei la vârsta fertilă şi la o proporţie de 300 avorturi la 1000 sarcini cunoscute, făcând avortul unul din cele mai răspândite mijloace de control al fertilităţii utilizate astăzi, când informaţia şi metodele contraceptive sunt la dispoziţia oricărui cetăţean dintr-un stat democratic.
Leave a Reply