Tinerii institutionalizati nu stiu incotro sa se indrepte
Copiii institutionalizati se gandesc cu groaza la perioada in care vor implini 18 ani si vor fi nevoiti sa paraseasca centrele de plasament. Multi dintre ei cred ca nimeni nu le va oferi un sprijin pentru un loc de munca si vor ajunge, probabil, oameni ai strazii.
„Nu stiu ce voi face peste un an, cand voi termina scoala…este foarte greu; nu stiu daca voi reusi sa ma angajez undeva. Mi-e teama ca voi ajunge pe strazi… Imi e foarte greu sa ma gandesc la ce urmeaza”, declara A.H (17), din Centrul de Ingrijire Colt Alb, Bucuresti.
Dintre cei 34.262 de copii aflati in centrele de plasament, un numar de 13.496 sunt copii cu varste cuprinse intre 14 si 17 ani, care, in concordanta cu prevederile legii, vor trebui sa paraseasca centrul de plasament la implinirea varstei de 18 ani, sau la terminarea cursurilor, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani. �
Pentru acestia, lipsa unei calificari sau slaba calificare fac extrem de dificila gasirea unui loc de munca.
In aceste conditii integrarea sociala a copiilor institutionalizati continua sa constituie una dintre cele mai delicate probleme careia societatea romaneasca nu reuseste sa-i gaseasca un raspuns adecvat.
Majoritatea tineriolor din centrele de plasament nu stiu ca exista organizatii nonguvernamentale care le pot intinde o mana de ajutor pentru a obtine o calificare intr-un anumit domeniu.
„Imi doresc atat de mult sa am si eu o viata normala, sa urmez o facultate, sa ma pot angaja undeva si sa pot trai linistit. Am auzit ca exista diferite fundatii care instruiesc tinerii ce pleaca de aici pentru a reusi sa se angajeze intr-un domeniu dar…din sutele de copii care exista doar cativa au norocul sa fie ingrijiti de aceste fundatii; imi doresc sa muncesc undeva , sa pot strange niste bani pentru a face o facultate; vreau sa imi fie bine, sa nu mai duc lipsa de nimic…” a precizat F.F, care inca mai locuieste la Centrul de plasament Colt Alb.
In randul tinerilor institutionalizati exista numeroase tendinte de subapreciere, o insuficienta cunoastere a aptitudinilor si o autoevaluare gresita, ceea ce duce la o integrare socio-profesionala greioaie a acestora sau uneori chiar la esec social.
Trebuie asadar, sa existe actiuni menite sa pregateasca si sa sprijine tinerii adolescenti pentru momentul parasirii institutiei, urmarindu-se insertia sociala a acestora.
Fundatia Salvati Copii – a lansat Proiectul Deprinderi de viata indepdendenta - Solutia pentru Dezinstitutionalizare, care are ca principal obiectiv asigurarea conditiilor optime pentru dezinstitutionalizare, pentru crearea si dezvoltarea unor aptitudini, pentru o viata independenta si pentru integrarea profesionala a copiilor si a tinerilor.
Fundatia isi propune: cresterea gradului de integrare profesionala a 300 de tineri, cresterea probabilitatii ca acestia sa isi gaseasca o slujba, cresterea respectului de sine si a posibilitatilor de auto-evaluare, diminuarea ratei somajului printre tineri – se estimeaza ca 60 dintre beneficiari vor avea un loc de munca la sfarsitul proiectului, crearea unor parteneriate locale care sa poata sprijini integrarea socio-profesionala a tinerilor.
De asemenea, un rol foarte important in aceasta problema o au psihologii din centrele de plasament care trebuie sa tina cursuri de informare si consiliere pe dezvoltarea unei cariere, sa creeze tinerilor o imagine pozitiva despre sine, sa le dezvolte respectul si increderea in ei, sa le mobilizeze anumite deprinderi, etc.
Mai 10th, 2008 at 7:24 pm
[…] Din aceeasi categorie: Efectele psihologice asupra copiilor institutionalizati, Cum ajung copii in centrele de plasament, Tinerii institutionalizati nu stiu incotro sa se indrepte […]